Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice ale dintilor frontali permanenti: servicii stomatologice Bucuresti
Caninul superior se afla la granita dintre grupul frontal si cel lateral superior. Are sarcina majora de a constitui suportul comisurii labiale. Un rol major ii revine si in dinamica mandibulara contribuind activ la conducerea miscarilor mandibulei cu contact dentar si avand totodata rol protector asupra celorlalti dinti preluand o parte insemnata a fortelor de masticatie (protectie canina).
Aspectul coloristic al coronei caninului superior este caracterizat prin repartitia pe trei zone (galben, alb-gri si transparent), dominanta fiind zona galbena de la nivelul coletului; reducandu-se zona transparenta de la nivelul marginii incizale. Volumul mare al coroanei permite o abordare usoara in cadrul tratamentului protetic.
Dificultatile sunt date de aspectul relefului fetei vestibulare. Tratamentele endodontice sunt usurate de volumul mare al canalului radicular; uneori lungimea radacinii poate impiedica obturarea completa prin imposibilitatea ajungerii pana la apex. Valoarea implantarii caninului este comparabila cu cea a molarilor superiori, motiv pentru care este unul din dintii preferati in sprijinirea lucrarilor conjuncte si adjuncte.
Se extrage cu dificultate datorita volumului radicular deosebit. Caninul superior da accidente de eruptie fiind cel mai frecvent implicat in tratamentele ortodontice de corectie a arcadelor dentare. Caninul superior este mai frecvent afectat de procesele carioase si mai rar de imbolnavirile parodontale si depunerile de tartru.
CANINUL MANDIBULAR
Este cel mai voluminos dinte din grupul frontal mandibular. Are o lungime de aproximativ 25 mm. Erupe in jurul varstei de 9 ani inaintea premolarilor inferiori si nu creeaza accidente in ceea ce priveste eruptia sa pe arcada. Rareori apare in pozitie ectopica, mai frecvent in vestibulo-pozitie.
Debutul mineralizarii este la 4-5 luni de la nastere, mineralizarea incheindu-se la 6-7 ani dupa nastere.
Coroana
Seamana cu a caninului superior avand aspectul mai putin globulos si mai asemanator cu cel al unei dalti. Are patru fete laterale: vestibulara, linguala, meziala si distala si o margine incizala.
Fata vestibulara
Este mai mult lunga (mai inalta) decat lata; avand diametrul cervico-incizal mult mai mare decat diametrul mezio-distal (∅CI > ∅MD). Conturul fetei vestibulare este pentagonal, delimitat de marginile meziala (M), distala (D), cervicala (C) si incizala (I). Marginea incizala are forma literei „V“ cu bratele inegale, segmentul mezial fiind mult mai scurt decat decat segmentul distal care este mult mai lung. „V“-ul fiind mult aplatizat are varful mult mai aproape de marginea meziala si mai departe de cea distala.
Marginile proximale sunt plan convexe si paralele in cele 2/3 incizale ale fetei vestibulare. In treimea cervicala ele devin convergente unindu-se prin marginea cervicala ce are forma unui arc de cerc convex spre apex (concav spre incizal), cercul avand raza mica. Relieful fetei vestibulare este plan-convex cu o usoara schitare a santurilor verticale ce delimiteaza cei trei lobuli.
Creasta esentiala de smalt ce sustine varful „V“-ului incizal este mai putin evidenta. Datorita dimensiunii reduse mezio-distale a acestei fete si convexitatea in acest sens este mai accentuata.
Fata linguala
Este mai mica decat fata vestibulara inscriindu-se in conturul acesteia; se deosebeste de aceasta prin relief. Crestele marginale si cingulum sunt mult atenuate, putin vizibile. Fetele proximale de aspect triunghiular avand o margine vestibulara, linguala si cervicala sunt aproape paralele intre ele si au relieful sters, fara convexitati exagerate. Punctul de contact se realizeaza in 1/3 incizala. Radacina Are o lungime de aproximativ 15 mm si prezinta o aplatizare mezio-distala mai accentuata decat la caninul superior. Pe fetele proximale ale radacinii exista o depresiune longitudinala, mai accentuata in 1/3 mijlocie. In marea majoritate a cazurilor caninul inferior prezinta o singura radacina si un singur canal radicular.
Exceptional radacina poate fi divizata de santurile longitudinale cervico-apicale de pe fetele proximale situatie in care radacina poate deveni bifida sau pot apare chiar doua radacini cu doua canale radiculare. In cazul existentei a doua radacini, dispozitia lor se face vestibular pentru o radacina si lingual pentru a doua radacina. Dintre cele doua radacini, cea vestibulara este mai voluminoasa si mai lunga.
Camera pulpara
Este mai putin voluminoasa decat a caninului superior, iar canalul radicular este si el mai redus si puternic aplatizat mezio-distal.
Pozitia de implantare
Caninul este pozitionat in osul mandibular avand o inclinare vestibulo-linguala de 2-3° si mezio-distala de 0-1°. Valoarea implantarii (asemenea caninului superior) se apropie de valoarea de implantare a molarilor.
CARACTERISTICI COMUNE DINTILOR FRONTALI PERMANENTI
1. Dintii frontali au volumul coroanelor mai mic decat volumul coroanelor dintilor laterali.
2. Coroanele dintilor frontali sunt mai inalte in sens cervico-incizal decat coroanele dintilor laterali.
3. Toti dintii frontali au fetele proximale de aspect triunghiular
4. Fetele orale ale dintilor frontali au un relief convex in 1/3 cervical si plan concav in 2/3 incizale.
5. Fetele orale ale dintilor frontali au elemente morfologice caracteristice: cingulum si crestele marginale de smalt.
6. Sunt monoradiculari, avand o implantare mai slaba in osul alveolar decat dintii laterali.
7. Pozitia anterioara pe arcada ii face usor accesibili tratamentelor stomatologice.
8. Pozitia anterioara si implantarea slaba in osul alveolar permit extractia cu usurinta.
9. Au un rol foarte important in fizionomia si fonatia individului.
10. Sunt cel mai frecvent expusi traumatismelor prin accidente de munca, sport sau accidente de circulatie.
TELEFOANE & EMAIL
+40 751 051 096
+40 314 257 954
contact@drnassar.ro
ADRESA CLINICA
Strada Puțul lui Zamfir 16,
București 011683, România