MODEL DE AFACERE in 2021: misiune, obiective, strategii in infiintarea unei firme -

MODEL DE AFACERE in 2021: misiune, obiective, strategii in infiintarea unei firme

Conceptul de Misiune

Misiunea reprezinta viziunea managerilor care are drept scop ceea ce firma intentioneaza sa faca si sa ceea ce aceasta va deveni, pe termen lung. Prin misiune sunt declarate specificul activitatilor pe care firma le va intreprinde si cursul pe care managementul il va lua, in viitor. O misiune corect formulata va trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari:

CINE este firma?
- CE face ea?
INCOTRO se indreapta?

Prin formularea misiunii, are loc personalizarea (individualizarea) firmei. Misiunea arata prin ce anume se va deosebi o firma de celelalte. In ceea ce priveste modul de comunicare a misiunii, acesta trebuie sa fie unul clar, interesant si, mai ales, concis. Procesul de definire a misiunii unei afaceri va fi orientat asupra:

identificarii grupurilor de consumatori;
definirii nevoilor ce vor fi satisfacute;
definirii metodelor, procedurilor, pe care firma le va aplica, pentru a asigura satisfacerea nevoilor clientilor.

ELEMENTE CARE DEFINESC
MISIUNEA INTREBARI LA CARE TREBUIE SA RASPUNDA MISIUNEA FIRMEI

Grupurile de consumatori CINE va fi satisfacut?
Nevoile consumatorilor CE NEVOI vor fi satisfacute?
Metodele, procedurile folosite ptr. satisfacerea nevoilor CUM vor fi satisfacute nevoile consumatorilor?

In cazul unei anumite schimbari a activitatii, pe parcursul existentei firmei, misiunea trebuie sa identifice momentul favorabil, pentru a da un nou curs orientarii firmei. Intrebarea esentiala, la care managerii trebuie sa aiba un raspuns pregatit din timp este legat de reorientarea firmelor spre o activitate productiva pe termen lung.

Obiectivele firmei, consecinte ale definirii misiunii

Dupa ce misiunile firmei si ale afacerilor pe care aceasta le intreprinde au fost definite, managerii trebuie sa actioneze pentru concretizarea lor, in obiective si strategii. Toate acestea sunt apoi aduse la cunostinta actionarilor, salariatilor, clientilor, prin diferite mijloace de mass – media.
In management, termenul de obiectiv desemneaza un rezultat viitor, ce se doreste a fi obtinut.
Obiectivele firmei pot viza:

organizatia in totalitatea ei (caz in care discutam despre obiective strategice, pe termen lung);
o anumita afacere, un compartiment sau un domeniu functional din cadrul firmei (obiective pe termen scurt).
Obiectivele strategice trebuie sa se refere la performentele pe care firma le va obtine, in urmatoarele domenii: mentinerea si dezvoltarea pietei; inovarea; productivitatea; resursele financiare; profitabilitatea; performantele managementului; atitudinea lucratorilor; responsabilitatile salariatilor, etc.
Din insiruirea anterioara, rezulta, asadar, ca o firma are atit responsabilitati (obiective) economice (mentinerea si dezvoltarea pietei; inovarea; productivitatea; resursele financiare; profitabilitatea), cit si responsabilitati (obiective) sociale (performantele managementului; atitudinea lucratorilor; responsabilitatile salariatilor). Neglijarea responsabilitatilor sociale are efecte indirectec asupra performantelor economice, efecte concretizate in: scaderea motivatiei si loialitatii salariatilor proprii, precum si in degradarea imaginii firmei. Tocmai din aceste considerente, o firma competitiva va cauta sa realizeze, permanent, un echilibru intre obiectivele economice si cele sociale.
In formularea obiectivelor, se cere a fi indeplinit un minim de conditii, ca de exemplu:
sa fie exprimate in mod explicit;
sa fie posibil de grupat, in seturi de prioritati;
sa constituie baza pentru toate actiunile de management si pentru decizii.
Alaturi de obiectivele strategice, un rol important il au si obiectivele pe termen scurt, care servesc la precizarea diferitelor momente secventiale de realizare a obiectivelor strategice. Obiectivele pe termen scurt trebuie sa decurga din cele pe termen lung si sa permita masurarea progreselor ce s-au facut in evolutia activitatii firmei.
Strategiile firmei

In ceea ce priveste definirea termenului de strategie, trebuie mentionat faptul ca izvoarele acestui termen ar apartine grecilor antici, care intelegeau prin strategie arta si stiinta conducerii fortelor militare.
In management, una din cele mai raspindite acceptiuni ale acestui termen defineste strategia ca fiind „evaluarea si determinarea cailor alternative de actiune, in scopul realizarii unei misiuni sau a unui obiectiv care este deja stabilit”.
Aceasta definitie presupune ca strategia desemneaza, practic, masurile principale, pe care managerii planifica sa le intreprinda, pentru a indeplini unul sau mai multe obiective. Scopul strategiei este, prin urmare, de a stabili CUM vor fi obtinute rezultatele vizate prin obiective.
Strategiile sunt formulate si implementate la toate nivelurile manageriale ale unei firme:
A) La cel mai inalt nivel al organizatiei (firmei), vorbim despre STRATEGII ORGANIZATIONALE (CORPORATIVE);
B) Pentru fiecare afacere, domeniu de afaceri sau compartiment, se stabilesc STRATEGII CONCURENTIALE (COMPARTIMENTALE).

A) Strategiile organizationale precizeaza ce domenii de afaceri vor fi abordate si cum anume se vor repartiza resursele firmei, intre aceste domenii.
Principalele tipuri de strategii organizationale sunt:
A1) – Strategii de crestere;
A2) – Strategii ale stabilitatii;
A3) – Strategii de descrestere;
A4) – Strategii combinate.

Strategiile de crestere constau in extinderea semnificativa a volumului de activitate, ceea ce determina, in mod normal, cresterea substantiala a vinzarilor. Dintre motivele pentru care o firma promoveaza o strategie de crestere, mentionam:

in anumite domenii de afaceri, cu o crestere dinamica a schimbarilor, numai unitatile de talie mare pot supravietui;
interesul actionarilor este ca firma sa creasca, pentru ca, in felul acesta, creste valoarea capitalului bursier (cotatia actiunilor la bursa) si, de asemenea, creste speranta de recuperare a capitalurilor investite.
Modalitatile practice, de realizare a strategiilor de crestere sunt:
a) Cresterea interna – presupune dezvoltarea produselor si pietelor unei firme, prin eforturi interne. Acest tip de crestere este mai lenta si, in general, mai putin riscanta, intrucit este modulara (secventiala) si poate fi intrerupta oricind.
b) Cresterea externa – se realizeaza prin achizitii sau fuzionari. Daca o organizatie cumpara activele unei alte firme, atunci are loc o achizitie. Daca doua sau mai multe firme isi unesc capitalurile, pentru a forma o organizatie noua, atunci vorbim despre o fuzionare.
c) O forma mixta de crestere, atit interna, cit si externa, o constituie firma mixta. Aceasta apare atunci cind doua sau mai multe firme contribuie, cu capital financiar, tehnologic si uman, la realizarea unei noi firme, in care au interese comune. Exista mai multe avantaje potentiale ale participarii la o firma mixta, intre care amintim:
contributia financiara a partenerilor este mai mica, deci si riscul afacerii este mai mic, pentru fiecare;
unele state incurajeaza, printr-o politica de taxe si impozite adecvata, infiintarea de firme mixte, pe teritoriul lor, pentru a atrage capitalul financiar si tehnologic de care dispun marile companii internationale. Strategia stabilitatii este promovata de catre firma, atunci cind aceasta este multumita de situatia curenta si doreste sa pastreze neschimbata aceasta situatie. Adoptind o astfel de strategie, fuirma face putine schimbari, in ceea ce priveste produsele, pietele sau metodele sale de fabricatie. Volumul activitatilor ramine, in linii mari, acealasi iar daca apare o anumita crestere, aceasta e lenta si neagresiva. A3) Strategiile de descrestere vizeaza reducerea, in diferite proportii, a volumului operatiunilor unei firme, in scopul redresarii unei tendinte negative sau pentru rezolvarea unei situatii critice, cu care se confrunta firma, la un moment dat. Strategiile de descrestere pot imbraca mai multe forme:
strategia reducerii partiale a volumului de activitate – urmareste cresterea eficientei activitatilor ramase, prin renuntarea la realizarea unor produse mai putin rentabile, concedierea unei parti din personal, vinzarea unor active (cladiri, echipamente sau chiar subunitati intregi);
strategia lichidarii – presupune vinzarea sau lichidarea intregii firme. Acest tip de strategie se aplica atunci cind proprietarii firmei au o viziune pesimista asupra viitorului, indeosebi din cauza faptului ca produsele si serviciile pe care le ofera nu mai sunt cerute pe piata;
strategia captivitatii – este adoptata de catre o firma independenta, atunci cind aceasta renunta la dreptul ei de decizie in anumite domenii (vinzarile, conceptia produselor, angajarea personalului), in favoarea unei alte firme, in schimbul garantiei ca aceasta din urma ii va cumpara produsele sau serviciile realizate, la preturi avantajoase pentru firma captiva. Strategia captivitatii este promovata, de obicei, de catre firme mici si mijlocii, ce executa produse si servicii pentru firme mai mari.
Strategiile combinate sunt utilizate de catre o firma, atunci cind aceasta foloseste, in mod simultan, strategii diferite (de crestere, de stabilitate sau de descrestere).

B) Strategiile concurentiale (la nivel de afaceri) mai sunt denumite si „bussiness strategies” si stabilesc actiunile pe care firma intentioneaza sa le intreprinda, pentru a fi competitiva intr-un anumit domeniu. Aceste strategii sunt elaborate de catre managerii domeniilor de activitate, in colaborare cu managerii de la cel mai inalt nivel al firmei. Principalele strategii compartimentale (concurentiale) sunt:

Dominarea globala prin costuri – in acest caz, firma isi propune sa produca si sa desfaca produsele sale la costuri mult mai mici decit cele ale concurentilor ei, de pe intreaga piata. Evident ca, in acest caz, aspecte legate de calitatea produselor nu pot fi luate in discutie. Acest tip de strategie se poate aplica cu succes atunci cind:

pretul este elementul principal al competitiei (concurentei);
- produsele de pe piata sunt oarecum standardizate si exista putine cai de diversificare a lor.

Diferentierea produsului sau serviciului – se mai numeste strategia elitei si consta in realizarea unui astfel de produs sau serviciu,

care sa fie perceput ca unic, in domeniul de afaceri respectiv. Strategia a fost utilizata initial de catre germanul Daimler Benz care, la uzinele sale din Stuttgart, a realizat primul autoturism Mercedes. Principalul avantaj ce decurge din diferentiere este acela ca, datorita loialitatii clientilor fata de marca respectiva, ne putem astepta la o disponibilitate a lor de a accepta preturi mai mari pentru produsele cu aceeasi marca si, astfel, firma va putea obtine profituri mai mari.

Concentrarea asupra unui anumit segment de piata – este o strategie ce se bazeaza pe ideea ca firma e capabila sa deserveasca un anumit segment al pietei mai bine decit ceilalti competitori, care au in vedere intreaga piata. Prin „segment de piata” putem intelege fie un grup aparte de cumparatori, fie o anumita zona geografica a pietei. O astfel de strategie este eficienta atunci cind:

segmentul de piata este suficient de mare, pentru a fi profitabil;
segmentul de piata are o crestere potentiala mare;
vinzatorii au o abilitate deosebita, in acel segment de piata.

Pentru un succes deplin trebuie sa folosesi aplicatia mobila Risco. RisCo este unica aplicatie care ofera gratuit informatii la zi despre orice firma din Romania: