Mecanismele care pot contabiliza relația dintre IE și performanța academică la elevi și studenți
Există trei mecanisme posibile care pot contabiliza relația dintre IE și performanța academică.
În primul rând, elevii inteligenți din punct de vedere emoțional pot fi capabili să se ocupe mai ușor de emoțiile negative provocate de mediul academic. Emoția academică prototipică este anxietatea testului, dar există o varietate de alte emoții specifice mediilor academice.
De exemplu, studenții trebuie să stabilească dezamăgirea rezultatelor scăzute la teste sau a feedback-ului negativ, sau plictiseala implicată în învățarea conceptelor și a materiei care sunt mai degrabă folositoare decât intrinseci (de exemplu, învățarea unui cod fiscal pentru a trece un examen de contabilitate. Studenții dotați cu abilități de gestionare a emoțiilor, pentru a-și regla starea de anxietate, dezamăgire sau plictiseală vor putea obține rezultate mai bune la examene și să învețe mai multe din feedback-ul negativ sau subiectul plictisitor.
Dacă acest mecanism contabilizează asocierea IE/performanță academică, ramura de gestionare a emoțiilor ar trebui să arate cea mai puternică asociere cu performanța academică.
În al doilea rând, cerințele sociale sunt prezente în toate etapele educației, de la împărțirea creioanelor la grădiniță, rezistența la presiune și gestionarea proiectelor de grup în liceu, până la adaptarea la mutarea de acasă de la începutul facultății. Pentru ca învățarea și acumularea de cunoștințe să aibă loc, elevii trebuie să fie în primul rând capabili să-și gestioneze viața, astfel încât să se prezinte la clasă într-o stare potrivită pentru a se concentra asupra subiectului.
Studenții cu o IE superioară pot fi mai capabili să gestioneze lumea socială din jurul lor, formând relații mai bune cu profesorii, colegii și familia.
Acest lucru poate influența direct notele (de exemplu, în criterii subiective, cum ar fi notele de participare, profesorii pot acorda note mai bune elevilor cu care au avut relații mai bune).. Dezvoltarea relațiilor sociale ar necesita managementul emoțiilor (în special gestionarea relațiilor sociale – o subscală a MSCEIT). Dacă acest mecanism contabilizează relația IE/performanță academică, atunci ne-am aștepta din nou ca ramura de gestionare a emoțiilor să prezinte efecte mai puternice decât celelalte ramuri.În al treilea rând, poate exista o suprapunere între competențele emoționale și cele intelectuale.
De exemplu, cunoașterea multor cuvinte emoționale și a fi capabil să comunice sentimentele cu altcineva ar putea fi considerat ca un subset de vocabular sau o abilitate verbală.
Predarea competențelor emoționale poate avea ca rezultat, de fapt, predarea competențelor academice – învățarea limbajului emoțional dezvoltă vocabularul și ortografia în general, iar lecțiile care implică text scris pot îmbunătăți, de asemenea, înțelegerea lecturii. Adică, o posibilitate este aceea că nu există nimic deosebit de special în ceea ce privește abilitățile emoționale – este suprapunerea dintre abilitățile emoționale și alte abilități academice, ceea ce înseamnă că elevii care sunt inteligenți emoțional ar putea fi, de asemenea, inteligenți în alte moduri (de exemplu, buni la limba maternă).
S-a propus că IE poate fi de fapt un element de inteligență – un student poate fi inteligent cu emoții în același mod în care poate fi bun la matematică sau la limba maternă. În cadrul acestei conceptualizări, suprapunerea dintre IE și competențele academice este mecanismul prin care IE ar afecta performanța academică. Dacă acest mecanism explică relația dintre IE și performanța academică, ne-am aștepta ca asociere IE/performanță academică să:(a) să fie cea mai puternică pentru IE de abilitate și cea mai precară pentru IE mixtă, (b) scăderea în dimensiune după controlul pentru inteligență și (c) să fie cea mai puternică pentru ramura bazată pe cunoștințe a IE (înțelegerea emoțiilor).
În combinație cu mecanismele descrise anterior în ceea ce privește reglarea emoțiilor academice și construirea de relații sociale, astfel vom enunța ipoteza conform căreia efectele vor fi mai puternice pentru ramurile de înțelegere și management ale IE decât ramurile de percepție și facilitare.