Foamea emotională: de ce oamenii se refugiază în mâncare la stres sau oboseală şi cum putem scăpa de mâncatul pe fond emoțional?

Chiar şi motivele biologice simple implică procesele cogniţiei. Să ne gandim de exemplu la senzatia de foame si necesitaea de a ne hrani.

Reglajele psihologice sunt active si acelaşi lucru este valabil şi pentru reglajele cognitive. Am putea refuza chiar şi o mâncare delicioasă din motive religioase sau pentru că suntem alergici la aceasta şi ne-ar putea cauza urticarie, sau pentru că ar conţine mai multe calorii decât ne permitem.

Stanley Schachter a venit cu o teorie importantă privind legatura dintre cognitia si alimentatia.

Trebuie să interpretăm indiciile interne pentru foame şi saţietate. Poate că aceia dintre noi care mănâncă prea mult fac acest lucru fie pentru că nu acordă atenţie acestor semnale de foame si satietate, fie pentru că nu le interpretează corect. Efectul acestor actiuni s-ar putea traduce printr-un autocontrolu slab privind alimentatia.

O „epidemie de obezitate”

Aceasta realitate, din ce in ce mai evidenta, a condus la elaborarea multor studii si dezbateri stiinifice cat si la tragerea unor semnale de alarma in media privind efectele luarii in greutate asupra starii de sanatate a populatiei.

Majoritatea oamenilor supraponderali îşi limitează în mod conştient aportul de hrană, sau cel puţin încearcă, din dorinţa de a pierde din greutate. De fapt, mulţi dintre aceştia sunt flămânzi în mod cronic.

Aşadar, persoanele supraponderale sunt mai flămânde?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, putem compara „o persoana aflata la dietă” cu „o persoana care nu este la dietă”, ambele avand o greutate normală. Unde s-a reuşit menţinerea greutăţii în limitele normale pentru persoanele la dietă printr-o inhibiţie voluntară?

Herman şi Mack  au comparat două grupuri de colege cu o greutate normală.

S-a studiat un grup de persoane aflate la dietă care îşi restricţionau în mod conştient aportul de hrană si un grup de persoane care nu îşi impuneau restricţii, acordând cantităţii de mâncare puţină atenţie. Cele două grupuri au fost ulterior împărţite la întâmplare, fiecare în trei subgrupuri. Experimentul a fost condus după cum urmează: atunci când un participant venea în laborator, i se cerea să bea două pahare pline de milk shake (subgrupul 1). Doar unul (subgrupul 2) sau niciunul (în cazul celui de-al treilea subgrup). Apoi, fiecărui participant i se oferea o porţie de îngheţată şi i se cerea să mănânce atât cât putea. Ceea ce s-a urmarit (deşi participantele nu ştiau acest lucru) era cantitatea de îngheţată pe care o mananca fiecare.

In mode teoeretic, cu cat un subiect ar bea mai mult milk shake, cu atat mai putin ar trebui sa ii fie foame, deci, in consecinta, ar trebui sa consume mai putina inghetata. In acest moment, cercetatorii au avut parte de o surpriza.

 Persoanele la dietă sunt mai puţin receptive la stările lor interne.

Deci, ne-am putea aştepta ca ele să fie mai puţin afectate de cantitatea de milk shake pe care o băuseră înainte. La acest lucru s-au aşteptat cercetatorii. In realitate însă, cantitatea de inghetatat mâncată de aceste participante a fost într-adevăr afectată , in sensul ca, cele care au baut unul sau doua milkshake-uri au mancat mai mult.

Această contra-reglare nu are niciun fel de sens psihologic. Efectele milk shake-ului ar fi trebuit să fi redus foamea, iar foamea redusă sa conduca la un aport mai mic de îngheţată, pentru ambele grupuri. Pentru unul dintre ele chiar a făcut-o. In cazul grupului al doilea, a avut exact efectul opus. Totuşi, acest rezultat ar putea fi interpretat in sens cognitiv.

Dacă o persoană la dietă tocmai a băut un milk shake bogat în calorii, ar putea gandi că dieta sa a fost deja compromisă si ar putea sa se bucure si sa manance cat vrea. Totuşi, există şi o altă posibilitate. Se poate ca milk shake-ul (-urile) să fi avut efectul de a stimula apetitul, astfel încât persoanele la dietă să fi constientizat de abia acum senzatia de foame.

Concluzie: Cum putem scăpa de mâncatul pe fond emoțional?

Trebuie sa începem să facem un exercițiu de autocunoaștere, pornind de la intrebarile simple, dar in acelasi timp cu un raspuns complex: „eu de ce mănânc?” sau „acum îmi este foame?”. Trebuie sa constientizam cat ne este foame si sa o plasam pe la scala de la 0 la 10.

Pentru a ne abtine din a manca in momente nepotrivite si in cantitati nedorite, trebuie sa invatam sa ne crestem toleranta la foame, adica sa ajungem sa mancam la o foame de nota 6-7 nu la una de 1-2 ca bebelusii.

Ca sa scapam de mancatul pe fond emotional, la stres, situatii conflictuale, oboseala, nemultumiri, trebuie sa constientizam importanta acestor reglaje cognitive in procesul de alimentatie. Trebuie sa facem exercitii pentru a avea autocontrolul in fata provocarilor alimentare atat de variate, apetisante si pline de calorii.