Epidemiologia, prevenirea si controlul principalelor boli infectioase

Epidemiologia – stiinta medicala fundamentala care are ca obiect de activitate studiul dinamic al
factorilor determinanti, aparitiei si distributiei starii de sanatate si bolilor intr-o populatie.
Bolile infectioasa transmisibile se extind la nivelul unei populatii printr-un lant continuu de
procese infectioase, fenomen denumit PROCES EPIDEMIOLOGIC.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC (P.E.) IN BOLILE INFECTIOASE

• Totalitatea factorilor si mecanismelor implicate in aparitia, extinderea si evolutia unei
  boli infectioase printr-o populatie.
• Este constituit din 3 factori principali, majori (determinanti) :
  -Sursa de agent patogen (infectios) sau izvorul de infectie
  -Caile si modurile de transmitere
  -Populatia sau masa receptiva
• Acesti factori principali sunt influentati de factorii dinamizatori – favorizanti sau
  secundari
  -Socio-economici
  -Cosmo-meteoro-climato-geografici
  Procesul epidemiologic trebuie deosebit de Procesul infectios
  Procesul infectios rezulta din interactiunea agentului patogen cu organismul gazda, in anumite
  conditii de mediu (ecologia infectiei) si constituie componeta biologica a procesului
  epidemiologic.
  

FACTORII EPIDEMIOLOGICI DETERMINANTI

1. Sursa de agent patogen sau izvorul de infectie
   Agentii infectiosi patogeni au un rezervor si o sursa de infectie.
   Rezervorul este locul unde agentii infectiosi exista, traiesc si se multiplica.
   Rezervorul poate avea o specificitate inalta atunci cand provin in exclusivitate de la om sau pot
   proveni de la animele dar exista si rezervoare inanimate.
   Sursa de agent patogen sau sursa de infectie
   
   – organismul uman sau animal care creaza conditii de viata, adapost si multiplicare pentru
   microorganisme, de unde se elimina si trec la alte persoane receptive.
   – sursa de infectie impreuna cu teritoriul din jurul sau, unde exista oportunitatea de a se
   transmite agentul patogen, reprezinta focarul epidemic
   – eliminarea agentului patogen in mediu se realizeaza la nivelul portilor de eliminare (cai
   naturale sau leziuni determinate de agentul patogen).
   Caile de eliminare (vehiculare) a microorganismelor de la sursa spre receptivi:
   prin procese biologice.
2. Secretii naso-faringiene (picaturi Flugge): infectii respiratorii (virale: gripa,viroze
   respiratorii, bacteriene:TBC, Angine)
3. Saliva sau lichidul oral (suc gingival): infectie urliana, hepatita B, rabie, HIV.
4. Sputa sau secretiile bronhice: infectiile pulmonare; TBC.
5. Secretiile cutaneo-mucoase si purulente: erizipel, varicela, pesta bubonica, stafilocociile
   sau streptocociile cutanate, scarlatina, otice, oftalmologice, bolile venerice virale,
   bacteriene, chlamidiene, (HIV, SiFILIS)
6. Lichidele seroase: LCR, peritoneal, pericard, pleural, sinovial(articular), exudate,
   transudate.
7. Varsaturile in infectii digestive, febra tifoida, dizenterie, toxiinfectiile alimentare;
8. Materiile fecale: infectiile digestive, dizenterie, holera, hepatite enterale virale,
   poliomelita; febra tifoida;
9. Sangele infectat cu virusuri, bacterii, richettsii, protozoare, HIV, malarie, tifos
   exantematic, febra Q, encefalite, toxoplasmoza;
10. Secretiile genitale: vaginale si spermatice in infectiile venerice; HIV, HVB, HVC.
11. Urina: febra tifoida, leptospiroza, in infectiile urinare, TBC uro-genitala;
12. Secretia lactata umana: in HIV, VHB, antrax, bruceloza, febra aftoasa, encefalita de
    capusa.
13. Fragmente de tesuturi si organe: HIV, HVB, HVC, citomegalusvirus (CMV).
    Durata eliminarii agentilor infectiosi se numeste perioada de contagiozitate si este variabila
    pentru fiecare proces infectios in parte.
    Sursele de infectie umana sau animala sunt:
    – omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala;

• bolnavul elimina germeni in orice stadiu al bolii dar mai ales in perioada de invazie
  si de stare a bolii;
• epidemiologic, surse importante de agent patogen sunt bolnavii cu forme atipice,
  fruste, ambulatorii sau infectii inaparente care raman nedescoperite si disemineaza
  pe arii largi;
  – purtatorii de germeni sunt reprezentati de :
• fostii bolnavi: temporari, convalescenti sau cronici;
  
• persoane sanatoase: care avand imunitate fie ca urmare a trecerii prin boala sau
  postvaccinare nu au facut boala dar elimina temporar sau cronic germenii; purtatori
  de contact, purtatori ocazionali.
  Purtatorii de germeni intretin nivelul endemic al unei boli si stau la baza unor izbucniri
  epidemice in colectivitate.
  Sursele animale de infectie:
• mamifere, pasari, artropode.
• pot fi ele la fel bolnave sau purtatoare;
• germenii pot ajunge accidental de la ele la om;
• bolile se numesc antropozoonoze si reprezinta cam o treime din totalul bolilor
  infectioase: leptospiroza, antrax, malarie, bruceloza, toxoplasmoza, tichineloza, etc.
  2.Caile si modurile sau mijloacele de transmitere a infectiei
  Transmiterea, a doua componenta a P.E. se refera la miscarea agentului patogen de la sursa la
  persoana receptiva.
  Transmiterea se face in mod:
  1.Direct
  2.Indirect
  1.Transmiteres in mod direct:
  – Contact de imediata vecinatate: bolile arogene
  – Contact fizic: sexual(bolile venerice, HIV, HVB), sarut(mononucleoza infectioasa,
  difterie), muscatura(rabie), transcutanat(boala ghearelor de pisica), boli de
  piele(scabie).
   Transplancentar: rubelola, toxoplasmoza, CMV, HIV, VHB.
   Transfuzii de sange: hepatite, retroviroze, sifilis
   Transplante: citomegalovirus, HIV, VHB, rabie, prionii.

1. Transmiterea in mod indirect prin:
   – elemente din mediu extern: aer, apa, pulberi de sol, alimente, maini, obiecte,
   instrumentar, vectori.
   – Simplu: cand este implicat un singur element
   – Complex: de tip stafeta, cand sunt implicate unul sau mai multe elemente
   Transmiterea prin aer (aerogena):

• Cea mai frecventa si comuna cale de transmitere
• Microorganismele se elimina de la sursa prin picaturile septice: secretii nasofaringiene sau secretiile plagilor de pe tegumente sau mucoase, din fecale,
  urina
• Raspandirea prin aer se poate face:
  
  – Picaturi septice sau Flugge provenind din nasofaringe
  expulzate prin tuse, stranut, vorbit, care se mentin virulente in
  scurt timp dupa eliminare (contact).
  – Nucleosolii sunt picaturile septice care si-au pierdut apa de la
  suprafata dar in interior germenii sunt conservati: M.
  tuberculosis, stafilococii
  – Pulberi bacilifere care provin din secretiile uscate antrenate de
  particule de praf si incarcate cu agentii patogeni rezistenti la
  uscaciune: stafilococi, streptococi, bacili difterici.
  Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa, virozele respiratorii, tuberculoza pulmonara,
  varicela, rujeola,difteria, tusea convulsiva, pneumoniile.
  Transmiterea prin apa sau hidrica
• cale Importanta de transmitere, implicata in epidemiile hidrice
• apa de suprafata se contamineaza cu dejectele umane sau animale, adapatul animalelor
  bolnave, inot, deversarea apelor fecaloid-menajere, etc.
• apa din instalatiile centrale de apa se pot contamina prin conductele fisurate, incorect
  racordate care permit infiltrarea unor impuritati cu germeni;
• germenii sunt rezistenti variabili in apa de la cateva zile la cateva luni; sunt germeni care
  pot rezista si in gheata (salmonele, dizenterici, virusuri), apa de mare, sucuri, ape
  minerale, diverse bauturi, bere.
  Principalele boli cu transmisie hidrica: holera, febra tifoida, dizenteria, hepatitele acute virale
  enterale, leptospiroze, diverse parazitoze.
  Transmiterea prin solul contaminat:
• permite transmiterea germenilor rezistenti mai ales sub forma de spori care impreuna cu
  pulberile contamineaza obiectele
• cel mai frecvent solul este implicat prin mecanismul complex, de tip stafeta si mai rar
  simplu.
• germenii cei mai frecventi implicati in transmiterea prin sol: salmonele, dizenterici,
  vibrioni holeri, geohelminti
  Principale boli cu transmitere prin sol: tetanos, antrax, botulism.
  Transmiterea prin alimente:
• mod frecvent de transmitere fie prin alimente de origine animala fie vegetala
• alimentele pot fi contaminate direct de la sursa:
  – carnea cu Trichinella spiralis, Salmonella sp., M. tuberculosis, laptele cu Brucella,
  M. tuberculosis, Staph. Aureus, ouale cu Salmonella sp.
• in timpul transportului, depozitarii, conservarii, servirii:
  – vegetale (legume si fructe) irigate cu ape contaminate, solul ingrasat cu dejecte
  umane sau animale.
  – maini nespalate sau cu infectii
  – prepararea fara spalare suficienta: geohelminti
  – conservarea casnica insuficienta termic si pastrarea necorespunzatoare: zacusca de
  legume sau de peste, suc de rosii, carnati, jambon, etc.
  Principalele boli cu transmitere alimentara: toxiinfectii alimentara, holera, trichineloza,
  salmoneloze, lambliaza, etc.
  Transmiterea prin obiecte contaminate: cu secretii si excretii ale bolnavilor sau purtatorilor,
  sange, alte fluide biologice.
• simplu sau complex
• obiecte sanitare, de mobilier, diverse manere, intrerupatoare, efecte personale, etc.
• in mediu sanitar, in mod special: lenjeria, vesela, instrumentalul medical, medicamente,
  etc.
  Principalele boli transmise prin obiecte: hepatite virale, parentale, scabie, pediculoza, viroze.
  Transmiterea prin maini maini murdare:
• mod extrem de eficient si frecvent, mai ales pentru bolile cu transmitere digestiva dar si
  respiratorie.
• simplu sau complex, autocontaminare sau de tip stafeta, prin intermediul apei,
  alimentelor, obiectelor
• cale importanta in mediu spitalicesc prin ingrijirea bolnavilor, manipularea aobiectelor
  sau produselor biologice
  Principalele boli transmise prin maini murdare: dizenterie, febra tifoida, hepatite virale
  enterale, poliomelita, infectii cu poarta de intrare respiratorie.
  Transmiterea prin vectori (insecte):
• cale importanta de raspandire a bolilor infectioase
• vectorii sunt membri ai increngaturii – arthropoda
  Vectorii pasivi: vehiculeaza germenii in mod mecanic, fara sa le fie gazde sau loc de
  multiplicare: mustele, gandacii de bucatarie (blatide), furnicile.
• contaminarea vectorilor se face prin contact extern direct cu produse biologice, in timpul
  hranirii, sugerii.
• pot transmite: dizenterie, salmoneloze, holera, stafilococii, oua de geohelminti.
  Vectorii activi hematofagi: sunt gazde intermediare, in care germenii isi desfasoara ciclul de
  dezvoltare: paduchii, puricii, tantarii, flebotomi, capusele.
• germenii patrund in gazda in timpul pranzului hematofag deoarece exista obligatoriu un
  timp de regurgitare al continutului digestiv imediat dupa intepare
• germenii sunt introdusi astfel odata cu continutul tubului digestiv si determina in noua
  gazda infectia.
  Principalele boli transmise prin vectorii hemtofagi: rickettsioza, malaria, encefalitele virale
  (West-Nile, de taiga).

Scopuri ale epidemiologiei:

1. Explicarea principiilor cauzale ale îmbolnavirilor;
2. Stimularea aplicării epidemiologice în prevenirea bolilor și în promovarea stării de
   sănătate a populației, mediului sau ocupațională;
3. Pregătirea specialiștilor în profesii conexe cu cea medicală pentru a cunoaște cât mai
   multe aspecte ale stării de sănătate;
4. Încurajarea unei activități clinice practice de bună calitate prin introducerea conceptelor
   de epidemiologie clinică;
5. Stimularea interesului continu asupra epidemiologiei.