Combaterea consumului de substanțe interzise (Doping-ul în sport)
Istoricul doping-ului în sport ne duce cu mii de ani în urmă la romani, când în cursele de cai, cursele cu care se administra o băutură (alcool cu miere) calului şi călăreţului, în scopul creşterii randamentului. Deci se remarcă preocuparea de creştere a randamentului energetic prin “ceva”.
Avântul alchimiei, căutarea “elixirului vieţii” prin secolele XIV-XVIII, a impulsionat bineînţeles, şi căutarea unor produse chimice pentru creşterea randamentului, fie în cursele de cai, fie în întrecerile sportive.
Evoluţia pe care o înregistrează sportul, întrecerea sportivă în scop de spectacol, impulsionează găsirea unor mijloace farmaceutice capabile să crească performanţa umană.
Această gândire nouă o realizăm în secolul al XIX-lea şi ea se leagă nemijlocit de progresele ştiinţelor. Nimeni nu se gândea la efectul acestora asupra sănătăţii, cu atât mai puţin la etica sportivă.
Treptat au început să se înregistreze şi unele accidente, uneori letale, chiar pe terenul de sport, puse clar în legătură cu utilizarea unor mijloace farmaceutice dopante. Treptat unele federaţii sportive naţionale, apoi internaţionale, încep o luptă declarată împotriva dopajului în sport.
Cu ocazia Jocurilor Olimpice de vară de la München (1972) se organizează primele controale doping oficiale (unele federaţii sportive le efectuau de mai mulţi ani).
În ultimii ani această campanie Anti-Doping a trecut la efectuarea controlului doping şi în afara competiţiilor, la iniţiativa Comitetului Internațional Olimpic şi a Federaţiilor sportive internaţionale.
Doparea constă în consumul de droguri în scopul îmbunătăţirii performanţei sportive. Sportivii pot lua un drog pentru următoarele scopuri:
- să îşi crească performanţa sportivă;
- să calmeze o durere care le limitează activitatea;
- influențarea dezvoltării musculare mai activ decât pot realiza prin antrenament;
- să se calmeze înaintea unei competiţii.
Un sportiv care se dopează, trişează. În plus, multe droguri sunt destinate uzului medical, iar utilizarea lor neadecvată poate afecta organismul.
Sportivii din orice regiune sau ţară, indiferent de sportul pe care îl practică, pot fi testaţi în orice moment pentru a verifica consumul de droguri.
Testele sunt efectuate pe probe de urină, în laboratoarele oficiale. Dacă testul este pozitiv, sportivului i se interzice cel puţin un an participarea la competiţii.
Ce trebuie să știe un sportiv despre controlul doping
Etapele controlului doping:
- Înștiințarea sportivului
Sportivul poate fi testat doping în timpul perioadei de pregătire sau cu ocazia unei competiții sportive de un Ofițer de Control Doping (OCD) delegat de Agenția Națională Anti-Doping (ANAD), acesta va efectua următoarele:
- va înștiința în scris că sportivul a fost selectat pentru o testare doping;
- va cere sportivului să semneze invitația la controlul doping și va da o copie după aceasta sportivului ;
- din momentul înștiințării sportivul va rămâne permanent sub supravegherea OCD sau a însoțitorului.
Sportivul trebuie să se prezinte la stația de control doping imediat după semnarea invitației la control doping!
- Prezentarea la stația doping
Sportivul este condus de un OCD/însoțitor în zona de așteptare a stației de control doping.
Se oferă posibilitatea de hidratare a sportivului cu băuturi răcoritoare sigilate în recipiente de plastic/sticlă, pentru a ajuta la emiterea probei de urină și vor fi puse la dispoziție materiale informative.
Ofițerul de Control Doping desemnat de către Agenția Națională Anti- Doping supraveghează procedura de recoltare a probei și explică sportivului fiecare etapă.
3. Selectarea paharelor de recoltare a probei
Sportivul când este pregătit să emită proba de urină, OCD îl invită să aleagă un pahar de recoltare dintre mai multe sigilate.
4. Supravegherea recoltării probei
Un OCD însoțește sportivul la toaletă unde trebuie să intre cât mai sumar îmbrăcat pentru ca emiterea probei de urină în paharul de recoltare să poată fi direct observată.
După emiterea cantității necesare de urină (minim 90ml), se cere sportivului să se deplaseze cu proba de urină în zona de lucru a stației de control doping.
Refuzul de a emite o probă sau o probă suplimentară atrage aplicarea unei sancțiuni, echivalentă celei aplicate pentru un rezultat pozitiv!
Numai sportivul trebuie să mânuiască proba!
- Selectarea truselor sigilate
Ofițerul de Control Doping va cere sportivului să aleagă o trusă sigilată.
6. Ruperea sigiliului
Sportivul este rugat să rupă sigiliul de securitate în prezența OCD și a reprezentantului sportivului și să verifice corespondența codurilor dintre sticluțele A, B și cutia din care acestea au fost extrase.
7. Împărțirea probei
Proba emisă va fi împărțită în sticluțe (marcate cu A și B), turnându-se minim 30ml din cantitate în sticluța B și minim 60ml în sticluța A, lăsându-se câteva picături în paharul de recoltare.
8. Sigilarea sticluțelor
După ce sticluțele au fost închise OCD va informa sportivul cum se realizează verificarea celor două sticluțe, dacă sunt sigilate corespunzător înainte de a fi reintroduse în trusa din care au fost extrase.
Sticluțele securizate A și B trebuie sigilate în prezența sportivului, apoi OCD notează codul probei în formularul de control doping.
9. Emiterea unei probe suplimentare
Dacă sportivul nu poate emite de la prima încercare toată cantitatea de urină solicitată, proba de urină inițială va fi sigilată.
Când cantitatea suplimentară de urină este emisă, cele două probe se amestecă, iar proba combinată este apoi repartizată în sticluțele A și B înainte de sigilarea finală.
În cazul în care proba de urină este insuficientă (mai mică de 90ml), OCD va completa secțiunea „Probă parțială” de pe formularul de control doping.
10. Verificarea calității probei
OCD va verifica aciditatea (pH-ul) și concentrația (densitatea specifică) probei sportivului înainte de a fi trimisă la laborator. Aceste rezultate arată dacă urina se încadrează în limitele corecte pentru testare, pH (5-7) și densitate specifică (1.010-1.030 măsurat cu bandeletele de laborator sau 1.005-1.030 măsurat cu refractometru).
Dacă nu se încadrează în aceste limite, se va cere sportivului să emită probe suplimentare urmând aceeași procedură, până când se emite o probă care îndeplinește cerințele referitoare la densitatea specifică sau până când OCD stabilește încetarea testării.
11. Completarea și certificarea documentației
Se cere sportivului să ofere detalii cu privire la orice medicamente pe care le-a luat în ultimele 7 zile dinaintea testării doping.
Este bine de menționat toate medicamentele inclusiv inhalatori, vitamine, produse pe bază de plante și suplimente nutritive pe care le-a folosit sportivul.
OCD notează pe formularul de control doping aceste informații, după care va cere atât sportivului, cât și reprezentantului acestuia să verifice toate informațiile înscrise în formularul de control doping și apoi, sportivul să semneze, dacă este de acord.
De asemenea OCD verifică și semnează formularul în prezența sportivului, apoi oferă acestuia un exemplar al formularului de control doping completat.
Astfel procedura de recoltare a probei s-a încheiat, iar sportivul și însoțitorul acestuia pot părăsi stația de control doping.
12. Transportul probelor la laborator
Probele și documentația aferentă controlului doping sunt transportate pentru analiză la Laboratorul de Control Doping (LCD).
LCD primește copia formularului de control doping care detaliază doar informații despre proba de urină, codul probei și medicamente.
Nu se transmite nici o informație care ar permite identificarea sportivului (nume, adresă, număr de telefon, club, nume antrenor/medic sportiv etc.).
13. Analiza de laborator
Laboratorul de Control Doping analizează proba A pentru a detecta prezența substanțelor sau metodelor interzise.
Rezultatul analizei va fi transmis sub formă de Bulletin de Analiză, Agenției Naționale Anti-Doping care va informa sportivul și federația sportivă națională respectivă în cazul unui rezultat pozitiv.
Proba B va fi păstrată 90 de zile.
Rezultate
În cazul unui rezultat pozitiv la proba A, ANAD trimite o notificare către sportivul/federația sportivă națională respectivă în vederea prezentării în fața Comisiei de Audiere.
Sportivul are dreptul să solicite contraexpertiza (analiza probei B).
În cazul în care analiza probei B confirmă rezultatul analizei probei A, aceasta reprezintă probă la dosar, iar sportivul va fi sancționat corespunzător de către Comisia de Audiere.
În cazul în care analiza probei B infirmă rezultatul probei A, sportivul va fi absolvit de orice vină.
Drepturi ale sportivului:
- să fie asistat de o persoană desemnată de el pe timpul controlului doping;
- să solicite contraexpertiză (testul B), în caz că nu este mulţumit de rezultatul testului A;
- să participe personal sau printr-un delegat la efectuarea testului B;
- să fie înştiinţat în scris în caz de măsuri disciplinare dictate împotriva sa ca urmare a unui rezultat pozitiv la controlul doping (după efectuarea testului B);
- să se adreseze (apel) organelor sportive superioare: Federaţia Sportivă Naţională, Federaţia Internaţională, Tribunalul Arbitral de la Lausanne etc.;
- să menţioneze în Fişa de Control doping orice obiecţie privind metodologia controlului sau alte
Obligații ale sportivului:
- să se supună controlului doping dacă a primit o notificare scrisă în acest sens;
- să se prezinte în timp, conform notificării la staţia de control doping;
- să nu părăsească staţia de control doping decât cu permisiunea personalului staţiei şi sub supraveghere continuă;
- să coopereze şi să participe direct la îndeplinirea metodologiei de control doping;
- să declare în scris, cu sinceritate, medicaţia luată în ultimele 72 de ore sau alte tratamente speciale efectuate;
- să permită inspecţia genţii sportive cu care intră în staţia doping;
- să producă în mod vizibil proba de urină şi să intre sumar îmbrăcat în sala respectivă;
- cantitatea minimă va fi de 75ml cu pH până la 6,5 şi densitatea urinară
>1005 – sportivul este obligat să rămână în staţia doping până se vor realiza aceste condiţii;
- să verifice exactitatea datelor înscrise în Fişa de Control doping (dată, oră, coduri, pH, densitate urinară );
- să semneze, la sfârşitul controlului, Fişa de Control doping, şi să semneze în scris, dacă este cazul, obiecţiile sale;
- să primească o copie de pe fişa de control doping;
- să primească un rezultat final în maximum 90 de zile de la recoltarea probei; în caz contrar rezultatul este nul, exceptând anchetele
“Cheia succesului în lupta împotriva dopajului o reprezintă colaborarea dintre mișcarea sportivă și autoritățile publice. Dacă fiecare joacă un rol activ și critic și fiecare pune în joc sprijinirea necondiționată a codului, suntem mult mai aproape de atingerea țelului nostrum, acela de a avea un sport fără dopaj.”
Richard Pound Președintele Agenției Mondiale Anti-Doping